Nu cred că ne putem muta cu toţii peste fruntarii până binevoieşte să repauzeze Guvernul Boc.

în acest moment, în conformitate cu decizia Curţii Constituţionale a României, guvernul Băsescu - Boc a pierdut meciul cu pensionarii şi conduce încă în competiţia cu salariaţii bugetari. Nici nu ştiu dacă nu s-ar cuveni o demisie, poate chiar două, dacă ne gândim că soluţia adoptată pentru reducerea deficitului bugetar aparţine preşedintelui. Însă dl Boc nu se lasă şi strigă din toţi rărunchii că „are soluţii". Pe bună dreptate, colegii dumisale de partid sar ca arşi şi-l întreabă de ce i-a trimis în fundul gol în colegiile în care au fost aleşi dacă ar fi existat şi alte soluţii?! Bună întrebarea, doar că soluţiile nu sunt chiar aşa de abundente, cum strigă dl Boc. În fond, pentru a reduce deficitul, nu există decât două soluţii, fie scăderea cheltuielilor, fie sporirea veniturilor. Cea din urmă poate însemna, cum pare să creadă premierul, şi o simplă creştere a taxelor şi impozitelor până la un punct socotit suportabil, unul care să nu falimenteze firmele şi contribuabilii fizici. Doar că, în condiţiile evaziunii fiscale de la noi, nicio creştere de impozite nu va mări încasările bugetare, în schimb riscă să sufoce şi ceea ce încă mai funcţionează în economie, pentru că vor afecta tot pe bunii platnici. Prin urmare, o creştere a încasărilor, în condiţiile păstrării nivelului taxelor, mi se pare preferabilă. Pentru asta însă, am avea nevoie de contribuabili care să ştie cu ce se mănâncă disciplina fiscală şi, mai ales, de funcţionari ai fiscului în stare nu doar să fie ei înşişi disciplinaţi, dar şi să-i disciplineze pe cei dintâi, ceea ce mi se pare de domeniul utopiei sau al SF-ului.

Desigur, dlui Boc ar putea să-i treacă prin minte şi luarea unor măsuri mixte - reducerea cheltuielilor concomitent cu creşterea taxelor, despre asta se şi vorbeşte acum - d