Mesajul scris pe ecranul din spatele scenei a fost intampinat cu urale. Nu credeam ca mai starneste atata ura. Oamenii au urlat, parte intelegand, pentru ca au fost martori constienti la toata istoria post decembrista, parte luati de val. Massive Attack au lovit din nou. Din prima si pana-n ultima secunda, am asistat la un show programat. Nimic la voia intamplarii, totul calculat la rece pentru a obtine efectul maxim.
United Snakes, Babel, Risingson, Girl I Love You, Psyche legate. Totul cursiv, cu aplauze la aparitia lui Horace Andy si a Martinei. Primul soc… Future Proof. O crestere bine gradata, tensiune acumulata si eliberata in partea a doua a piesei, cand trupa imita furtuna. O forta cumplita s-a dezlantuit din senin, chitara a urlat de durerea distorsului iar tobele lovite ritmic dadeau senzatia de tunete. Apoi Robert a calmat atmosfera.
Invade Me si apoi o usoara dezamagire, Teardrop. In original, o piesa cu o tesatura intrumentala densa peste care se suprapunea perfect vocea eterica a lui Liz Fraser. De data asta o instrumentatie minimala si o voce simpla, a Martinei. Asta e o parte proasta a acestui tip de muzica. Sunt convins ca piesa asta a fost facuta special pentru vocea Lizei. Refacerea piesei plus adaptarea la conditiile date, mi s-au parut semne de respect.
Mezzanine si al doilea soc… Angel. Horace Andy irezistibil.
Safe From Harm… este timpul ca mesajele sa curga pe ecran. Aflam care este perioada de arest preventiv in diferite tari europene dar mai ales citim (destul de greu din cauza scrisului mic) divese citate despre libertate. Insa vraja vine din partea solistei Deborah Miller , care a mai cantat alaturi de MA in turneul 2003-2004. Senzationala prestatie a divei soul.
Pedala este apasata si mai tare pe Inertia Creeps. Sunetele se amesteca incredibil, la fel ca si mesajele de pe ecran. Iliescu a murit, Pepe a venit
