Înghesuit de nevoia de bani pentru a-şi plăti facturile de salarii şi de pensii, apăsat de presiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI), criticat de presă şi încolţit de adversarii politici, guvernul a eşuat în tentativa de a impune austeritate în ograda proprie şi ţine ţara sub tensiunea incertitudinilor. Nu comentez aici interpretarea controversată a Curţii Constituţionale, care s-a opus reducerii, temporare, cu 15% a pensiilor. Soluţia de compromis a momentului a fost majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), ceea ce va afecta nu doar afacerile, care oricum lâncezesc, ci şi buzunarele pensionarilor „protejaţi“.

Guvernul a dezlănţuit o ofensivă fiscală împotriva salariaţilor şi a liber-profesioniştilor, miercurea trecută, prin impozitarea tuturor veniturilor acestora, de la tichete de masă până la dobânzi bancare, completată sâmbătă de majorarea TVA. Dacă prima variantă a ordonanţei de modificare a Codului Fiscal era neutră pentru mediul de afaceri, cea de a doua, completată, va sfârşi prin a alunga din piaţă o mulţime de firme, care nu vor rezista reducerii consumului. Vor urma, logic, concedieri şi mai apoi înscrieri în lotul masiv al şomajului.

Declanşarea primului asalt

Primul asalt asupra veniturilor românilor a fost lansat miercuri, după ce, timp de câteva luni, ministrul Finanţelor a filosofat despre fiscalitate, care, aşa, în general, ar fi prea laxă. Ministerul Finanţelor nu a elaborat niciun studiu amănunţit în care să analizeze fluxul de bani către bugetele sale. Ar fi fost interesant să aflăm câtă lume, din spaţiul privat, munceşte în România şi primeşte un salariu minim. Poate că ne-am fi lămurit din timp că soluţia nu este hăituirea, pe bucăţele, a celor care au aranjamente de plată sub umbrela contractelor temporare de muncă, ci pur şi simplu reducerea fiscalităţii pe muncă. De altfel, în acest moment, cu două-trei zile înaint