Cam aşa ceva trebuie să fi stat scris pe vederile trimise acasă, dintr-o frumoasă pădure canadiană, de participanţii la reuniunea G8. Imaginaţia epistolară rareori mai depăşeşte, astăzi, acest prag.

Unde se află, mai precis, Muskoka, localitatea în care mai marii lumii s-au retras două zile, 25 şi 26 iunie, pentru a hotărî drumul capabil să ducă economia globală către "Refacere şi un nou început", vă las dumneavoastră plăcerea de a descoperi.

Interesul nostru, al muritorilor de rînd, pentru asemenea "conclavuri," este hrănit de speranţa că vom afla mai repede, cu o secundă măcar, ultimele noutăţi despre viitor.

Viitorul pe care ei au puterea să şi-l aştearnă dinainte (aşa pretind, cel puţin!), iar noi, inevitabilul des-tin de a le lua urma, cu cîteva zile, decenii sau secole întîrziere, (asta o ştim cu certitudine istorică!).

Spre deosebire de alte ocazii, reuniunea a produs un document final extins; nu mai puţin de 43 de paragrafe, plus două anexe.

Care este şi cum arată, deci, viitorul?

Starea de spirit dominantă este una de optimism, reţinut. "Reuniunea noastră anuală are loc în momentul în care lumea începe o fragilă revenire din cea mai mare criză economică, de generaţii".

De aici înainte, încep semnele de întrebare.

Cel mai important este legat de lipsa oricărei definiţii a acestei noi mari crize. Nimeni nu poate pretinde că are soluţia unei probleme, dacă mai înainte nu a definit-o, dacă nu i-a formulat datele esenţiale. Altminteri, nu putem şti niciodată dacă o propoziţie sau o cale de acţiune propusă este sau nu o soluţie la problema noastră.

Pe de altă parte, ştim sigur că abordările aces-tor mari 8 actori ai lumii şi a celorlalţi 10-12 care, împreună cu ei, contează în marele joc economic global sunt departe de a fi convergente. Fiecare are propria perspectivă asupra crizei, a cauzelor, a evoluţi