Ziua 2
A doua zi la Răchiţele, primii oameni pe care îi văd în faţa râpei sunt jandarmii. Patru la număr. Au venit împreună cu un procuror militar din Cluj şi doi criminalişti, în ideea că se vor găsi osemintele lui Şuşman şi vor trebui efectuate formalităţile de rigoare. Săteni nu mai sunt la săpat, dar Marius Oprea a tocmit patru muncitori din Huedin, ca să meargă treaba mai repede.
Aflu rapid că, de dimineaţă, arheologii s-au apucat de săpat tot în groapa de la baza râpei, pe baza altor indicaţii primite de la o femeie din sat. Cum nimic nu s-a arătat în zona aceea, au decis să revină la informaţiile primite de la bătrânul Volcea şi să sape în dreptul celui de-al doilea paltin.
Acolo îi şi găsesc, discutând cu criminaliştii şi procurorul militar despre cum ar putea fi aşezate osemintele. Sunt două variante de mărturii. Unii spun că e pus pe lungime, cu picioarele în jos, iar alţii de-a curmezişul râpei. Dar nu la mai mult de 50-80 de centimetri adâncime, explică Gheorghe Petrov.
În timp ce se sapă, îmi aduc aminte de tot ce am citit şi auzit despre Teodor Şuşman în ultimele zile. Bărbatul pe care îl căută o mână de oameni de două zile s-a născut într-o zi de Dragobete, în 1894. Era greco-catolic, aşa cum era întregul sat Răchiţele în acele vremuri. Mărturiile sătenilor îl dau pe Şuşman drept un om educat şi pasionat de vânătoare, iar fotografiile păstrate de familie îl arată ca un bărbat frumos şi bine făcut.
La 30 de ani, Şuşman s-a căsătorit cu Catrina, fiica lui Onuţ şi Oniţa Boc. Unii sătenii spun că aceasta mai fusese căsătorită înainte cu un tânăr din sat, ales de părinţi, dar l-a părăsit pentru Şuşman, ceea ce nu a plăcut prea tare familiei Boc. Dacă a fost aşa sau nu, nu ştiu, dar ştiu că împreună, Teodor şi Catrina, au avut cinci copii: patru feciori (Teodor jr., Traian, Avisalon şi Emil) şi o fată (Romulica).
Fără a fi
