În cei patru ani de judo, a învăţat că dacă se întâmplă să cazi, te ridici şi continui să te antrenezi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este o lecţie de viaţă pe care ne-o dezvăluie Tiberiu Andreca din Severin.
Avea 11 ani când a intrat pentru prima dată în sala de judo. Nu prea ştia cu ce se mănâncă această disciplină, deşi făcuse până atunci înot şi fotbal. La început a fost mai mult curiozitate, însă încet, încet, antrenamentele au devenit mai serioase, iar Tiberiu şi-a dorit din ce în ce mai mult.
Este pasionat de acest sport şi încearcă, pe cât posibil, să dea tot ce poate pentru a câştiga, mai ales că talentul îl moşteneşte de la tatăl său.
„Înainte fusesem un an la înot. Am încercat şi cu fotbalul, dar nu foarte mult şi cum tatăl meu a făcut şi el judo, m-a adus la domnul Vasilan (n.r., antrenorul Gicu Vasilan), mi-a plăcut şi am rămas aici”, ne spune Tiberiu Andreca.
I-a fost cam greu la început, dar a avut curajul de a continua, chiar dacă a trecut prin multe căzături. „Primul meu concurs a fost după trei luni de judo, la Nis- Serbia.
Eu încă nu ştiam foarte multe lucruri despre judo, dar m-am dus totuşi la concurs, mai ales că mă rugase sensei. N-am reuşit să iau nicio medalie.
M-am clasat pe locul 7, fiind foarte supărat pe ceilalţi care luaseră toţi medalie. Asta m-a determinat să continui şi să muncesc mai mult la antrenamente”, povesteşte Tiberiu.
„De apreciat este că nu se demoralizează”
Pe parcurs, după un an de judo, au început să apară şi rezultatele. Până acum, tânărul are 13 medalii, dintre care 4 de aur, una de argint şi 8 de bronz.
„Cel mai greu concurs mi s-a părut a fi, în acest an, Cupa Europeană a cadeţilor de judo de la Ploieşti, unde au participat sportivi bine pregătiţi, din 17 ţări. M-am clasat pe locul 9, fiind şi accidentat la genunchi”, ne spune Tiberiu Andreca.
Obiş
