Mondialul a intrat în normalitate începând cu optimile. Slovacia a avut în meciul cu Olanda şansa unei nuci în faţa ciocanului. Cu cât se opunea mai puţin cu atât distrugerile erau mai mici. Ca o orchestră care se încălzeşte bine înaintea marelui concert, Olanda îi lasă pe toţi instrumeniştii să-şi exerseze partitura, în optimi a venit rândul portarului Stekelenburg să-şi dovedească utilitatea, acesta reuşind câteva intervenţii care ne amintesc de numele grele care au apărat în trecut buturile batavilor. Cu 4 victorii obţinute la pas, Campionatul Mondial pare să înceapă pentru Olanda abia în sferturi. Aşa stând lucrurile câteva întrebări mă iau cu asalt precum creditorii pe un bugetar micşorat la salariu şi mărit la TVA. Ori e Olanda o forţă colosală, care a învins fără să se întrebuinţeze Danemarca, Japonia, Camerun şi Slovacia, ori competiţia este diluată precum vinul din bidoanele de plastic, iar formaţiile enumerate mai sus sunt foarte departe de pretenţii. Răspunsurile vor veni în curând, vineri pe seară, când olandezii se vor confrunta cu brazilienii, care sunt favoriţi la toate competiţiile fotbalistice la care s-au înscris în ultimii 60 de ani indiferent de cine, ce şi cum joacă.

În grupe, Brazilia a semănat cu un tânăr ofiţer, plăcut de doamne, care însă a gustat prea mult din ceaiul pudrat cu bromură al soldaţilor. Înainte de meciul cu Chile probabil au găsit drumul spre butuioaşul cu rom, aşa că au arătat ceva mai mult chef de viaţă şi de distracţie. În stil de mare echipă i-au cutremurat, sună uşor sinistru şi comun, pe chilieni în doar 4 minute. Acolo s-a decis meciul. Restul a fost zbatere şi siguranţă pragmatică. Reţeta pentru < sfertul > Brazilia - Olanda e clară, forţă plus tehnică, să vedem dacă bine mixate cele două generează un aspic de spectacol. Cum ar fi spus un vechi cronicar, nu se bat America de Sud şi Europa, e o luptă între europenii