Săptămâna trecută am întreţinut o scurtă corespondeţă cu o reprezentantă a Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR). Mi se propunea să particip la o dezbatere găzduită de platforma Think Outside The Box de la Hotnews. Tema dezbaterii era “Umanism: pro şi contra”, iar eu urma să scriu un text din categoria contra, pentru a fi publicat alături de o opinie pro. Astfel, cele două texte trebuiau să constituie punctul de plecare pentru o dezbatere mai amplă, în comentarii. Din păcate, deşi propunerea era foarte atractivă, programul încărcat nu mi-a permis să onorez invitaţia. Mi-a părut rău într-un fel pentru ratarea unei asemenea dezbateri. Pe de altă parte, m-am bucurat să văd că, până la urmă, textul contra umanismului secular (sau, mai bine zis, pro-creştinism) a fost semnat de Mihnea Măruţă. Un text frumos, nu atât prin prisma argumentelor aduse, cât mai ales prin conturarea unei poziţii în care orice creştin se poate regăsi şi prin denunţarea unor erori în gândirea de tipul “creştinism=iraţional, umanism=raţiune”. Dezamăgirea a venit de la textul pro-umanism. Sau, cel puţin, de la prima jumătate a lui. Da, era de aşteptat să-mi displacă o poziţie anti-creştinism, dar, în cazul despre care vorbim, e de-a dreptul regretabil stilul pueril de apărare a unei opţiuni. Să pledezi pentru umanism secular şi să îţi bazezi opţiunea pe dezamăgirea de a afla pe propria piele că nu există Moş Crăciun, să mă scuzaţi, dar mi se pare nedrept. E doar o joacă de-a “jucăria mea e mai tare ca a ta”. Autorul afirmă, totuşi, şi lucruri ceva mai demne de citit: “am aflat că nu toţi oamenii religioşi sunt smeriţi, că religia nu deţine monopol asupra moralităţii“. Asta aşa e… păcat că nu îi fortifică în vreun fel cauza. De altfel, nu mică mi-a fost mirarea să constat că reprezentantul umaniştilor la dezbatere nu e tocmai un model de raţiune şi toleranţă, ci, din contră, un alt taliban i