Faza acută a crizei a fost declanşată, fără îndoială, vineri 25 iunie, de Curtea Constituţională a României, care a declarat neconstituţională reducerea pensiilor cu 15%. Din câte ştim din presă, decizia nu a fost adoptată unanim, ci cu o majoritate minimă, ceea ce înseamnă că nu toţi judecătorii CCR citesc Constituţia în acelaşi fel. Ni se va spune că nu ne putem pronunţa în materie, nefiind constituţionalişti. Aşa este, dar nici nu putem să nu observăm o serie de ciudăţenii legate de comportamentul membrilor CCR. De ce, de pildă, au ţinut ei să încalce Legea 47/1992, care-i obligă, la art. 64 (b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale?
Or, judecătorii Valentin Zoltan Puskas şi Ion Predescu tocmai aceasta au făcut, grăbindu-se să dea declaraţii de presă cu privire la votul lor şi să ia poziţii publice cu privire la legile supuse examinării. În consecinţă, avem tot dreptul să ne întrebăm dacă nu cumva au slujit unor interese politice. Dubii la adresa deciziei CCR a exprimat şi vicepreşedintele PDL Valeriu Stoica, om politic dar şi reputat jurist, când a afirmat că este inadmisibil ca, în chestiuni de oportunitate de natură economică, Curtea Constituţională să se substituie guvernului şi să adopte soluţii care ţin de politica economică a statului. Toate acestea ne îndreptăţesc să ne întrebăm dacă nu cumva salvarea pensiilor nu a fost doar frunza de viţă menită să acopere ruşinea din cea de-a doua parte a deciziei CCR, prin care pensiile magistraţilor sunt singurele exceptate de la recalculare. Poate pentru că era ceva în neregulă a simţit domnul Ion Predescu nevoia să se justifice, pretinzând că între magistraţi şi ceilalţi este o diferenţă fundamentală: ei au statut constituţional, ceilalţi (pensionari cu pensii speciale, n.r.) au statut le
