PD-L nu mai este demult un partid politic. Ci doar o adunare de gasti. Unora le pare rau ca s-au afisat asa de mult cu Emil Boc si cu mesajul lui incoerent si nesustenabil. Altora le pare rau ca l-au ascultat pe Basescu si s-au increzut in promisiunile lui de "prea-marire".
Multi dintre ei cauta acuma gauri pe unde sa fuga din nava asta care se scufunda brusc. O nava pe care Emil Boc chiar visa ca o va conduce, dar care este telecomandata doar de Traian Basescu.
Un partid care nu mai poate gandi cu propria minte si care nu este suveran pe propriile decizii nu mai este un partid politic. Unitatea de monolit pe care o declama Emil Boc, sacadat, in fata oglinzii din Sala Transilvania din Palatul Victoria, este doar un mit, atata timp cat PD-L nu are un lider in jurul caruia sa se polarizeze.
Un partid care nu are un lider propriu si care se lasa condus de o entitate externa (totusi!) materializata in persoana presedintelui Republicii (care-ar trebui sa fie apolitic, cel putin constitutional!) nu mai este un partid politic.
Un partid care habar nu are care ii mai este doctrina si care sunt actiunile politice pentru ziua de maine si asteapta mereu si mereu solutiile in plic de la Cotroceni cu greu mai poate fi denumit drept partid politic. Culmea injosirii pentru un partid politic aflat la putere: sa someze Opozitia sa vina cu idei si solutii pentru iesirea din criza.
Un partid care nu mai comunica cu nimeni, nici cu propriii membri, nici cu sindicatele, nici cu societatea civila si, culmea, nici cu Guvernul este o formatiune politica izolata care nu poate avea pretentia ca mai este utila vietii politice.
Cand pedelistii vorbesc!
"Guvernul nu comunica grupurilor parlamentare ceea ce si-a propus sa faca si de multe ori, noi, parlamentarii Partidului Democrat Liberal, aflam din presa despre m
