NOTA: Am primit acest text printre multele mesaje care circula pe internet. Nu l-as fi citit, daca nu as fi cunoscut expeditorul. L-am citit si m-a durut. Nu stiu cine este autorul – dar poate cineva ma poate ajuta (poate chiar autorul?)

Ca unul care se afla printre cei plecati, nu pot sa ma pronunt fara a intra intr-un “conflict de interese”. Daca am refuzat acuzatiile celor care sustin ca nu pot vorbi despre realitatile din Romania daca nu (prea mai) locuiesc acolo, refuz si sa ma transform in acuzator. Textul, insa, merita citit. Doare pana la prasele, credeti-ma.

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti

aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai

polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti – ca şi

mine – o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de

drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care

tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu

“gipane” supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină

de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în

bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără

limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci

uman. Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi

ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul

lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie

ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită

visat!… Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape

monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de

politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consist