Brooklyn Museum din New Yok propune „Andy Warhol: Ultimul deceniu“, o colecţie de 45 de lucrări din anii ’80 ale artistului. Expoziţia, deschisă până la 12 septembrie, e prima încercare a muzeelor americane de a studia lucrările din ultima parte a vieţii lui Warhol.
„Andy Warhol: Ultimul deceniu" îşi propune să surprindă vitalitatea, energia şi nevoia de inovaţie a artistului din ultimul deceniu de viaţă. Între 1980 şi 1987, momentul morţii lui Andy Warhol, acesta a creat nenumărate serii de desene şi picturi, cu dimensiuni mult mai mari decât tot ceea ce realizase în cei patruzeci de ani ai carierei sale. Anii '80, prolifici şi experimentali, au adus o transformare majoră în stilul şi în tehnicile de producţie artistică ale acestuia.
Revenirea la sine
Expoziţia este deschisă de lucrarea „Autoportret: Strangulare" („Self-portrait: Strangulation", 1978), o alăturare de zece pânze, fiecare imprimată cu imaginea autorului în timp ce este strangulat de o mână străină.
Ochii orientaţi în sus, privirea plină de groază şi gura căscată sunt semnele unei disperări care caută, parcă, o intervenţie divină. Aşa cum menţionează şi Joseph D. Ketner, organizatorul evenimentului, această perspectivă asupra sinelui este foarte diferită de autoportretele detaşate şi violente din anii '60-'70.
Creaţiile din această perioadă devin mult mai personale, reflectând însă şi înclinaţia artistului spre arta provenită din materialitate. Ele vorbesc despre religiozitatea şi homosexualitatea unui eu artistic care îşi înfruntă cu vigoare demonii lăuntrici şi care vede pictura ca pe o răzbunare.
Abstractizarea, refuz al conformismului
Deşi în ultimul deceniu al vieţii sale Warhol nu ezită să „recicleze" lucrări mai vechi, aşa cum face cu portretul lui Marilyn Monroe, „decolorat" în alb şi negru, el se distanţează şi mai mult de zonele de
