Cum bine ne amintim, Guvernul a invocat, pentru a justifica tăierea salariilor şi a pensiilor, siguranţa naţională. Curtea Constituţională a decis că pensiile nu pot fi tăiate.
Carevasăzică, dacă punem la bătaie oleacă de logică, înseamnă ori că numita Curte n-a priceput cum devine cazul cu numita Siguranţă (sau a priceput, dar nu-i pasă), ori că Guvernul ne-a vândut o gogoaşă. Cred mai degrabă în varianta a doua, pentru că ea a fost întărită recent de includerea presei ca „vulnerabilitate" în strategia privind securitatea naţională aprobată de CSAT.
Constat că Siguranţa asta Naţională a devenit, din păcate, un fel de damă de companie bună de scos la plimbare te miri când şi te miri din ce motiv. Prin invocarea ei atât de frecventă şi în contexte atât de aiuritoare, riscăm să o ducem în derizoriu sau - în orice caz - să ratăm discutarea serioasă a adevăratelor probleme. Oricum, mi se pare că - de exemplu - prostia şi incompetenţa care se exhibă zilnic la diverse niveluri ale administraţiei publice pot ajunge de-adevăratelea periculoase pentru siguranţa cetăţenilor.
După cum prostiile pe care le spun cu seninătate, doar pentru a mai aburi un pic electoratul, tot felul de miniştri şi lideri politici chemaţi (prea des!) la televizor reprezintă o bagatelizare a democraţiei care, pe termen îndelungat, afectează încrederea oamenilor în politică. Nu în politicianul X sau Y, ci în politică în general. Iar de la neîncrederea în democraţie până la sentimentul că „vrem un lider puternic şi charismatic" e, adesea, doar un pas mic.
Pe termen scurt însă, flecăreala naţională televizată are efecte clare şi vizibile. După decizia de a creşte TVA, diverse voci - inclusiv de politicieni şi miniştri - s-au apucat să profeţească prăbuşirea leului. Până şi un nepriceput într-ale finanţelor ca mine ştie (din citite) că aşa ceva nu se face, mai ales când ai o d
