Pana nu demult, cetatenii Romaniei simteau adiind si in tara lor un aer de prosperitate. Intrarea in Uniunea Europeana, cresterea pensiilor si salariilor, relansarea economiei, pareau lucruri incredibile dar ca orice lucru iesit din comun erau ignorate.
Ce ne mai putea mira dupa ce Dacia prapadita, altadata subiect de bancuri, zburda prin pietele occidentale cu viteza? Romania incepea sa redevina una dintre puterile care contau in Europa. A venit apoi ca o adiere rece zvonul ca peste ocean criza face ravagii. De atunci a inceput si coborarea din ce in ce mai abrupta. Multi au inceput sa strige atunci ca este criza chiar cand inca nu era, intoxicand inconstient tot ce se putea numi investitie.
Criza a devenit apoi subiect electoral, vehement contestata chiar in momentul in care descindea pe plaiurile mioritice. Nu trebuie cred sa va reamintesc cine spunea ca el nu stia ca e criza (si-l credem pentru ca nu e usor sa pricepi mare lucru cand esti abtiguit) si cine apoi, aruncand cu mainile prin aer taia cu gesturi ferme, de carciuma, veniturile.
Criza prin care trece Romania astazi provoaca si o mare criza nervoasa. Un guvern enervant, care nu face decat sa exaspereze milioanele de cetateni care se simt amenintati de tonul navalnic al premierului ce nu spune nimic in milioane de cuvinte, al unui ministru de Finante relaxat ca o musca moale de toamna tarzie, sedat de masurile aberante de care se mira singur.
Ce sperante da acest guvern celor pe care-i numeste cu dispret bugetari? Bugetarii (in care se includ medicii, profesorii, educatorii, medicii, asistentii, cercetatorii) au devenit tinta preferata a ironiilor si metaforelor desantate prezidentiale. Grasul din spatele slabului este insa chiar sistemul creat si mangaiat pe crestet de prezidentul in functie (el insusi bugetar din 1990 pana azi!). Dupa celebra exclamatie "Sa
