Anul trecut, deplângeaţi cumpărarea de ştiri bune şi transformarea discursului jurnalistic într-unul propagandistic. După campania electorală, în care mass-media şi în special televiziunile de ştiri au fost folosite din plin pentru a servi interese politice, cum vedeţi situaţia de acum, din punct de vedere al discursului jurnalistic?

După campanie s-au întâmplat două lucruri. Nişte patroni mai cinici au închis repede „buticurile“ deschise pentru campania electorală sau le-au plasat altor patroni. Celălalt fenomen este că, dintr-o inerţie, unele instituţii media au continuat campania electorală, împotriva preşedintelui şi a partidului la putere. E foarte bine că mass-media critică puterea. Problema este cum o critică. Eu recunosc mecanisme, elemente de limbaj şi logici ale propagandei comuniste - ascunderea informaţiei, prezentarea trunchiată, exagerarea unui aspect etc. În loc să fie a patra putere în stat, presa devine doar un fel de „Gică-contra“, cu un limbaj care, repetat la nesfârşit, nu poate să fie convingător şi e evident că nu mai putem vorbi de un spaţiu public echilibrat.

Pe de altă parte, am senzaţia că se întâmplă nişte lucruri interesante în cyberspace. Blogosfera este destul de activă. Acolo vocile sunt mai echilibrate, chiar blogurile jurnaliştilor sunt mai interesante – asta e o formă de a scăpa de presiunea editorială.

În facultatea pe care o conduceţi, ce accent se pune pe etică şi pe deontologie? Îi pregătiţi cumva pe jurnalişti să reziste tentaţiilor, dar mai ales presiunilor din partea şefilor şi patronilor?

Noi avem multe cursuri de etică şi de deontologie. Ele se regăsesc şi la master, mult mai aplicate - etica şi legislaţia mijloacelor online, etica şi legislaţia pentru managerii de presă. În plus, în cadrul cursurilor tehnice de redactare, inevitabil, se discută şi problemele de etică. Din nefericire, etica trebuie