Casa Bibescu din Parc - reper printre amintirile „proprii şi personale“, dar şi reper istoric care ne aminteşte tuturor un nume ce face parte din istoria Românilor: Gheorghe Bibescu... Noi, oltenii, suntem mândri să ştim că Vodă Bibescu, „Domn stăpânitor a toată Ţara Românească“, este oltean-craiovean de-al nostru, cu toate ale sale, şi bune, şi rele. Folosesc prezentul „este“ pentru că, nu-i aşa, buni sau răi, cu bune sau rele, toţi cei neuitaţi şi rămaşi în cartea de istorie a neamului (ne) „vorbesc“ şi azi prin faptele lor, unele bune, altele mai puţin bune. Este necesar „dialogul“ cu trecutul. E bine, e necesar de ştiut, de asumat trecutul, cu bune şi rele. Toate ne înţelepţesc, ne învrednicesc la necesara „igienă“ sintetizată în înţelepciunea populară, „cele rele să se spele, cele bune să se adune“. Mai ales acum, în vălmăşagul prezentului, când „e din ce în ce mai greu să îţi prevezi trecutul“, iar „amintirile din viitor“ sunt ameninţate, amanetate...
Gheorghe Bibescu s-a născut în 1804 la Craiova, din părinţii Dimitrie Bibescu şi Ecaterina Văcărescu. Studiile superioare le face la Bucureşti şi le desăvârşeşte la Paris. În 1824 se implică în „trebile Ţării“, activând în Ministerul Dreptăţii (Justiţiei) şi în cel al Trebilor Dinafară (Externe). Dezamăgit de mersul trebii, pleacă la Paris, apoi la Viena, unde stă până în 1842, când se-ntoarce la Bucureşti, ca opozant al domnitorului Alexandru D. Ghica. Demn de ţinut minte discursul mitro-politului Ţării Româneşti, în preajma alegerii lui Gheorghe Bibescu: „Azi suntem chemaţi a hotărî asupra soartei patriei noastre; hotărârea ce vom da va fi pentru dânsa hotărâre de viaţă şi de moarte... Niciodată nu au fost împrejurări mai grele decât acelea în cari ne aflăm astăzi. Patria noastră se află pe marginea unei prăpăstii... Puţine minute ne-au mai rămas ca să-i putem veni în ajutor. Mâine va fi prea târziu. Dezbră
