Primul summit G20, in noiembrie 2008, a proclamat o noua era a solutiilor pentru problemele globale. Dupa mai putin de doi ani, in care criza economica de abia este stapanita, membrii grupului vad lucrurile din ce in ce mai diferit.
Atingerea unei intelegeri in acest weekend, la summit-ul G20 din Toronto, nu era o prioritate. Toata lumea stia ca acest lucru nu se va intampla. In schimb, toti liderii au incercat sa se arata cat mai binevoitor, mentinandu-si, totusi, opinia pe care o aveau de la inceput.
Politica fiscala a fost principalul subiect de discutie in Toronto. In 2008 si 2009, era clar nevoie de sprijin financiar serios din partea statului, la nivel global. Cand toata lumea vrea acelasi lucru, cooperarea este usoara. Astfel, anul trecut, cooperarea nu a costat nimic si avut rezultate zero.
In 2010, situatia s-a schimbat. Unele tari inca au spatiu pentru manevre fiscale. Altele au mai putin, iar altele deloc. Prin urmare, cooperarea este mai dificila, dar si mai necesara.
Analistii internationali cred ca tarile cu deficite si probleme de creditare trebuie sa opreasca programele de stimuli financiari, in timp ce tarile cu surplusuri si o capacitate ridicata de a primi imprumuturi ar trebui sa le mentina sau chiar sa le majoreze, relateaza Financial Times.
Ce tara intra in ce categorie ar trebui dezbatut la nivel international, astfel guvernele fiind capabile sa-si ajusteze politicile, ajungand, in cele din urma, la o crestere sustenabila. Insa, in cazul unei neintelegeri, s-ar putea ajunge la o noua recesiune mondiala.
Suna usor de realizat, nu-i asa? Cu toate acestea, liderii G20 par incapabili sa faca acest pas.
Germania, de exemplu, este criticata pentru restrangerea politicilor fiscale, in ciuda surplusului extern. Lasand la o parte efectele acestor actiuni asupra Europei,
