….cam lung si cam “corazonistic” titlul asta, nu stiu daca textul o sa se ridice la “inaltimea” titlului
Ma intreba una din fete ieri “pai si de ce stai asa, de ce taci”? De ce tocmai acum, de data asta, nu faci ceva, tocmai tu?”.
Ca n-am chef, uite asa. Pentru ca am inteles ca, daca eu pot sa spun “da, imi lipsesti, mi-e dor de tine” si altii pot face asta (femei&barbati). Si da, imi este un dor cumplit de cineva (nu e neaparat vorba de un barbat, sau de o situatie sentimentala) dar ma tot gandesc cat de simplu e pentru cei din jurul meu, care s-au obisnuit cu mine- cea care actioneaza, cea care face mereu primul pas HOTARAT, cea care nu tace, cea care ia taurul de coarne sau cea care spune, admite, se deschide in cele din urma, chiar daca si-a propus initial sa taca.
Ei bine, acum NU MAI VREAU. Nu vreau, uite asa. A venit un pitic, s-a asezat pe creier si sta de paza. (cum ar veni, nu ma lasa sa fac un pas fara sa –mi trosneasca una dupa/peste ceafa). Si imi mai arunca, din cand in cand cate o flama. De genul ”dar de ce numai tu? De ce sa faci totul numai tu? Asta inseamna ca doar tie iti pasa, nu-I asa? Proasto! Daca cineva are ceva de spus, spune.Arata. Daca nu- nu, e foarte simplu”
Dar.
Asta nu inseamna ca nu pot (hi,hi) sa scriu despre dor si despre ce ar putea sa faca o persoana (normala, un/o civil/a, cineva cu scaun la cap, etc, bla-bla….) atunci cand acest sentiment pune stapanire pe ea, pe inima ei…ma rog daca are asa ceva… sa dea un semn de viata sa dea orice fel de semn de viata. aloo, femei, barbati -lasati la vale orgoliul, ok? sa insiste daca vede ca nu i se raspunde. si sa intrebe ”care-I nene problemul? shoot, sa auzim” sa vorbeasca. like “mi-e dor de tine, am putea sa facem ceva in sensul acesta?” (n.a. e drept, un risc exista -acela de a primi inapoi un feedback de genul “nU. Go to hell”. sa intrebe. ceva. Orice. reme
