“Reconstituirea” e cel mai bun film românesc, conform unui clasament realizat de 40 de critici.
Pentru mulţi spectatori defilm din România, cinematografia indigenă există doar prin câteva titluri dinultimii ani, mediatizate pentru premiile obţinute în străinătate. Asta nuînseamnă neapărat că filmele respective au fost şi văzute, pentru căprejudecata în privinţa valorii filmului românesc este încă dominantă. Iarpeliculele dinainte de 1989 atrag doar atenţia cinefililor. Totuşi, 40 de critici românide film, din toate generaţiile, şi-au asumat riscul primului “top 10” alcinematografiei noastre. Rezultatele, spectaculoase, au fost reunite în volumul“Cele mai bune 10 filme româneşti ale tuturor timpurilor”, publicat de EdituraPolirom. Topul cuprinde şapte filmefăcute înainte de 1989 şi numai trei realizate de “noul val” al cineaştilorromâni. Pe primul loc figurează “Reconstituirea”, regizat în 1970 de LucianPintilie, povestea dramatică a unei bătăi adolescentine, urmat de o ecranizareclasică, “Pădurea spânzuraţilor” a lui Liviu Ciulei, din 1965. Abia pe a treiatreaptă a podiumului se situează filmul unui cineast postrevoluţionar: “Moarteadomnului Lăzărescu”, multipremiata peliculă regizată de Cristi Puiu în 2005. Celelalte locuri din top suntocupate, în ordine, de “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007, regia CristianMungiu), “Secvenţe” (1982, Alexandru Tatos), “Nunta de piatră” (1973, MirceaVeroiu & Dan Piţa), “La moara cu noroc” (1956, Victor Iliu), “A fostsau n-a fost?” (2006, CorneliuPorumboiu), “Proba de microfon” (1980, Mircea Daneliuc) şi “Croaziera” (1981,Mircea Daneliuc) Cei 40 de critici care aurăspuns chestionarului iniţiat deCristina Corciovescu şi Magda Mihăilescu au selectat 59 de filme din cele cam1.000 făcute în România din 1912 până în 2008, apoi fiind alcătuit “top 10”. înacesta apar trei ecranizări, după Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu şi IoanSla
