În martie anul acesta am publicat un articol care se numea „Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti“, unde puneam în discuţie tendinţa de ultimă oră a puterii judecătoreşti de a decide cum se distribuie banii publici. Plecam de la două decizii recente. Prima – decizia Curţii Constituţionale germane, care considera indemnizaţia socială pentru copii ca fiind insuficientă. Deci Curtea germană a decis că există un drept fundamental al unui anumit nivel de asistenţă socială. Al doilea caz era din Letonia, unde Guvernul decisese anul trecut scăderea pensiilor, decizie respinsă de Curtea lor Constituţională. Iată că săptămîna trecută şi Curtea noastră Constituţională a luat o decizie asemănătoare. Concluziile scrise în martie rămîn în picioare şi sînt valabile acum şi în România: „Întreaga dispută este falsă şi e dusă într-un domeniu unde nu are ce căuta. Pensiile şi nivelul lor ţin de puterea politică temporară. Aş putea înţelege ca judecătorii să decidă că pensia nu poate fi retrasă, pensia în principiu. Dar suma concretă de primit ca pensie nu poate fi un drept fundamental inalienabil. Pensiile primite de actualii pensionari în sistemul pay-as-you-go (cum sînt sistemele publice europene – adică actualii pensionari primesc plăţi din taxele plătite de actualii angajaţi) nu reprezintă nişte bani virtuali puşi la păstrare de fiecare pensionar. Fondul de pensii este ca o căldare uriaşă unde se varsă taxele şi de unde sînt făcute plăţile. Cînd căldarea respectivă seacă, atunci pensiile nu mai pot fi plătite la nivelul iniţial. Au fost stabilite printr-o lege, pot fi reduse prin altă lege“.

Nu şi după părerea Curţii Constituţionale. Şi, de fapt, după părerea unui mare număr de comentatori şi analişti. Această idee că pensia este un drept cîştigat care nu poate fi scăzut este o aberaţie atît din punct de vedere logic, cît şi practic. Argumentul celor care consideră