Sunt vorbele unei bătrâne de 85 de ani a cărei casă din comuna Şendreni este ameninţată de revărsarea Siretului. Femeia nu vrea nici în ruptul capului să-şi părăsească casa de frica hoţilor şi refuză să se lase evacuată.

Imediat după linia de tren, care trece pe lângă localitatea gălăţeană Şendreni, încep casele oamenilor. În total sunt aproape 100, la care se adaugă o fermă aparţinând Penitenciarului Galaţi.

Marea ameninţare în zonă nu este neaparat Siretul, care are şi el rolulul lui distrugător în cazul în care va continua să crească, ci ci mai degrabă un canal care vine dinspre localitatea Şendreni şi se varsă în Siret. Nedecolmatat de ani buni, acesta se umflă ori de câte ori creşte şi Siretul.

Amintiri din 1969

Prima şi cea mai expusă furiei apelor este casa bătrânească a Neculinei Dumitrache. La 85 de ani, femeia a trecut prin multe inundaţii, dar niciodată nu a vrut să-şi părăsească locuinţa.

Ţintuită de mai bine de doi ani într-un cadru de mers, care o ajută să se mişte prin casă, bătrâna îşi aminteşte cu groază de inundaţiile catastrofale din 1969.

"Apa avea peste un metru la noi în casă. Am avut noroc că am fugit înainte de a veni potopul, dar după ce apele s-au retras, am revenit acasă şi mi-am continuat viaţa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat", povesteşte tanti Neculina.

De atunci, vârstnica n-a mai trăit cu frica inundaţiilor. În 2005, când Siretul a ieşit ultima dată din matcă, apele s-au oprit în pragul casei.

Deşi a fost înştiinţată despre pericol şi că trebuie să fie pregătită de evacuare, femeia nu vrea să-şi părăsească sub nicio formă pomii fructiferi, via, câinele sau pe motanul Miţi.

"Vreau să mor în averea mea, aşa cum a făcut-o şi omul meu! Nu plec nicăieri, stau aici pentru că dacă plec nu-mi mai găsesc lucrurile. Am plecat la celelate inundaţii şi când m-am întors nu