- Politic - nr. 582 / 30 Iunie, 2010 Analizandu-l atent, ii poti vedea conturul buzelor pline, ochii mari si senini de secui. Uneori face un efort evident sa-si stapaneasca enervarea, cu un aer de infometare dupa ceva anume, gasind totodata un motiv sa nu astepte vreun raspuns de la cineva. Deseori vorbeste parca afectat de ceva, zambeste viclean si confuz, desi isi pastreaza buna dispozitie, plasand cate o gluma in stilul sau personal. In fulgerarile de lumini ale soarelui i se vede chipul extaziat atunci cand rezolva problemele primariei sale, ale cetatenilor comunei. Vocea lui tremuratoare iti da senzatia ca radioul emite in surdina melodii nemuritoare. Primarul Gal Lajos din Eremitu reflecta deseori la ceea ce l-au invatat parintii, cum ca arta de a te stapani nu face parte din educatie, ci din vocatie, iar vocatia stapanirii de sine, de la sine nu vine... Oamenii comunei ii creeaza un fel de neliniste, ca si cum ar presimti cine stie ce primejdie, ca si cand ei l-ar impinge cu putere spre un loc necunoscut, spre un timp strain, neimaginat inca. Alteori Gal Lajos, are privirea ratacita, gura impietrita de cuvinte amare. Din dragoste pentru comuna sa a incercat sa modernizeze tot ceea ce se poate si vrea sa scoata o monografie pentru... eternitate. Am descoperit in decursul timpului ca, desi un suflet bun, nu vrea sa se lase prea repede induiosat de... nimic. Aceasta imagine este atat de reala la el, atat de bine conturata de parca in toate zilele sale nu a facut altceva decat sa le dea expresie. Nu este vulnerabil la agresiunea vorbirii desarte, a cuvintelor care disloca realitatea si constiinta rostogolindu-le spre un loc anume. Poate ca tot ceea ce vede nu-i adevarat, poate ca celulele, neuronii, si-au modificat starea si recompun o alta lume, straina noua, straina lui insusi... Gal Lajos se zbate asadar, impotriva minciunii, folosind tacerea ca pe o lumina,