Ce chestie: dincolo de bunii, (stră)vechii prieteni bucureşteni, sfera amiciţiilor mele substanţiale (deci, atenţie, nu vorbim de lumea simplelor relaţii profesionale) cuprinde exclusiv Transilvania. Mai precis, Sibiu, Cluj, Timişoara.
M-am copt istorico-literar ca ecou valah al grupării „lui“ Mircea Zaciu – cu Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic, Ştefan Borbély, Aurel Sasu, Ioan Moldovan – am avut rubrică lunară, în ceauşism, vreo zece ani în Transilvania, în vreme ce în Cronica am scris o singură dată, am participat anual, cale de un deceniu, la colocviile aceleiaşi reviste sibiene, în timp ce la „Zilele călinesciene“ din Oneşti n-am fost niciodată pînă-n anii 2000. Îl admir fratern pe Mihai Măniuţiu din 1982, am colaborat adeseori la Steaua, niciodată la Convorbiri, m-am simţit întotdeauna acasă în preajma lui Aurel Cioran şi Mircea Braga, l-am vizitat pe Noica la Păltiniş, i-am simţit mereu aproape pe Cornel Ungureanu şi Marta Petreu, în 1990 am fost găzduit la Paris de Dan Culcer, sînt năstruşnic legat de cuplul Ilona şi Mircea Mihăieş, am petrecut zile frumoase cu Valeriu Anania, Mircea Ivănescu, Augustin Buzura, Ion Mircea sau Ion Simuţ, am luat premiul de critică al revistei Tribuna (condusă atunci de D. R. Popescu, omul care mi-a păstorit şi premiul USR), am scos cărţi la Editura Dacia (nici una în Moldova), iar turistico-sufleteşte trag invariabil, de cînd mă ştiu, către Vest. Către Braşov, Făgăraş, Sibiu, Sighişoara, Semenic, Retezat, Nicula, Maramureş...
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic Nu-i cazul să mă întreb acum de ce, cu toate că analiza ar fi seducătoare. Vorba e că am ajuns ca, joi 17 iunie, să am plăcerea unei tulburătoare seri culturale clujene, la terasa cafenelei Enigma, stînd între Ion Vartic şi Mihai Măniuţiu înaintea unui auditoriu complex
