Duminica trecută, TVR Cultural a programat un excelent documentar produs de Arte şi realizat de Yosif Feyginberg. Este vorba despre Prokofiev: jurnal neterminat, un film care analizează o perioadă din viaţa compozitorului rus din perspectiva jurnalului său, ţinut între anii 1918 şi 1936. Cum biografia lui Prokofiev este destul de puţin cunoscută, descoperirea acestui jurnal, considerat multă vreme pierdut, a fost o adevărată şansă. Însemnările, ca şi documentarul, încep cu momentul emigrării în Statele Unite, cînd compozitorul de 28 de ani era plin de speranţe, şi se sfîrşesc în anul 1936, cînd Prokofiev se decide să se întoarcă în Uniunea Sovietică şi renunţă la jurnal, conştient fiind că cele scrise în el s-ar putea să-i aducă necazuri în regimul lui Stalin. Documentarul urmăreşte perioada de 18 ani pe care a petrecut-o Prokofiev în Occident, cu imagini de arhivă, fotografii, decupaje din presa vremii, locuri pe unde a trecut, ilustrări cu fragmente din operele sau baletele compuse – şi totul contrapunctat cu fragmente din jurnal. Desigur, coloana sonoră a filmului este realizată cu piese compuse de Prokofiev în perioada respectivă: operele Dragostea celor trei portocale şi Îngerul de foc, baletul Pasul de oţel sau Concertul pentru pian nr. 2. În plus, naraţiunea este jalonată de intervenţii ale diferiţilor comentatori: Noëlle Mann (care se ocupă de arhivele Prokofiev), biograful Simon Morrison sau mărturii ale fiului Sviatoslav Prokofiev şi ale nepotului Serghei Prokofiev Jr.

În paginile de jurnal prezentate în documentar, Prokofiev povesteşte despre interogatoriul absurd la care a fost supus la intrarea în Statele Unite, despre succesul de public pe care l-a avut la concertele date peste Ocean şi, în paralel, despre greutăţile materiale cu care se confrunta, despre cei cîţiva cenţi pe care-i avea cîteodată în buzunar, despre rezistenţa criticilor şi a