Stimate Gerula,
nu numai că ţin seama de deloc umila dvs. notă dilematică şi destul de diplomatică, dar vă voi răspunde cît mai puţin diplomatic. Nu cred că am deviat de la extremismul de centru lăudînd acest film excelent, cvasi interzis azi din cauza uteciştilor săi antihitlerişti. Aş fi deviat urît de tot estetic şi politic dacă lăudam un film prost doar pentru că avea un mesaj antifascist, pe care constat că încă îl socotiţi valabil şi azi, cînd „de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu mare uşurinţă peste antifascismul necesar“. Salut – fără urmă de diplomaţie – această frază. De la ea chiar încep.
Dacă nu sînteţi un anticomunist de paradă (şi mai aveţi în vedere chiar combaterea Noii Drepte...), aceasta nu vă scuteşte de a împărtăşi unele clişee ale acestui nou conformism, ale unei corectitudini politice anticomuniste, cu nimic inferioare „spălării de creiere“ operate, după luarea puterii, de către Partidul Comunist. Nu ştiu cît de amănunţit aţi studiat istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, dar mă întreb dacă aţi ajuns la arhivele Siguranţei Generale ale statului antonescian din care nu reiese într-atît de categoric că, precum sînteţi convins, „rezistenţa utecistă este doar o convenabilă invenţie a comuniştilor menită să scuze laşitatea din timpul războiului“. Multe documente ale acelei instituţii v-ar contrazice. Or fi existat laşi, dar fără laşi, probabil că ştiţi – nu poţi număra pe cei bravi care, oricît de puţin, s-au împotrivit hitlerismului. Anticomunismul rudimentar îi ignoră, pentru el antihitlerismul îi pute a bolşevism. Fiindcă l-aţi numit pe Mihail Sebastian ca pe un model al dvs. în refuzul „ambelor totalitarisme“, vă amintesc că după apariţia jurnalului său, una din primele obiecţii a fost aceea la entuziasmul său, în zilele înfrîngerii hitlerismului.
Anticomunişti mai mult sau ma
