● Serj Tankian, Elect the Dead Symphony, A&A Records/Warner Music Licensee, 2010.

Am zis că e important să recenzez albumul lui Serj Tankian în lumina iminentului concert pe care îl va presta în cadrul festivalului sibian Artmania, unul din cele mai respectabile evenimente rock middleground de pe la noi. Sarcina este însă una dificilă, căci nu am nimic bun de zis despre albumul ăsta. Materialul este varianta simfonizată live a albumului de rock cinstit Elect the Dead, scos cu vreo trei ani înainte. Adică sună ca mai toate albumele rock travestite simfonic, nehotărît, şchiop, cu probleme de identitate sonoră. Noroc cu identitatea lui Tankian, pe care lumea îl mai ţine minte de pe vremea lui System of a Down, pionierii nu-metal-ului armean care s-au făcut oale şi ulcele cu cîţiva ani în urmă. Rezultatul meiozei a luat forma a două trupe – Tankian solo cu băieţii ăştia simfonici în jurul lui, respectiv Scars on Broadway (restul trupei). Încerc să mă abţin de la a schimba subiectul, dar fac totuşi precizarea că varianta Scars on Broadway e infinit mai dezirabilă decît varianta Tankian. Albumul original în sine nu e chiar o mizerie, dar e limitat, ca orice efort solo în comparaţie cu unul colaborativ. Problema spinoasă apare abia aici, în varianta simfonică, care pur şi simplu nu se cuvenea. Problema şi mai spinoasă e că Tankian şi-a asumat obiceiul ăsta simfonic inclusiv în turneul care va poposi la noi, însoţit fiind de cîţiva muzicanţi de coarde care vor încerca să redea suflul simfonic (mai degrabă astmul simfonic) care se aude pe album. Pe de altă parte, poate chiar funcţionează live, altfel artistul ar fi remarcat încă de la debutul turneului căscatul publicului. Tankian rămîne circarul charismatic din System of a Down, iar mix-ul între clovnerismul de fundaţie al artistului şi pretenţiile operatice care l-au apucat de cînd cîntă despre politică şi viitor