Cod roşu pe Dunăre. Cod roşu pe Siret. De fapt, dacă mă gândesc bine, în ultimele zile aproape întreaga ţară a trecut prin cod portocaliu sau roşu, fie de la meteorologi, fie de la hidrologi. Din fiecare zonă, natura şi-a luat deja tributul, vieţi omeneşti, case, drumuri, şcoli, hectare întregi de culturi.

Numai luni seara, în Moldova, 11 oameni au murit, 3 persoane au fost date dispărute, iar alte câteva mii au fost evacuate. Un scenariu apocaliptic, care se repetă cu insistenţă în ultimii ani. Un scenariu previzibil care, însă, de fiecare dată găseşte actorii principali nepregătiţi.

Acum, la Brăila, Dumnezeu nu ne-a pus încă la încercare, dar asta nu înseamnă că suntem liniştiţi. Cotele, nivelurile Dunării şi ale Siretului sunt în creştere, digurile abia mai fac faţă. Nu avem somn şi asta pentru că am mai trăit asemenea clipe acum 5 ani. Pentru că da, au trecut 5 ani de când în faţa sinistraţilor din Chercea primarul de atunci, Constantin Cibu, dădea neputincios din umeri: "Ce să vă fac, oameni buni!?". Au trecut 5 ani de la evacuarea forţată a sătenilor din Corbu Vechi, dar şi de la inundaţiile din Măraşu. Au trecut 5 ani de când sătenii din Vădeni îşi plângeau animalele pe malul Siretului. Dacă închid ochii, încă mai văd toate acestea. S-a spus atunci că noi am avut noroc şi diguri mai bune. Vecinii noştri, însă, au plătit scump răzbunarea naturii, undeva Siretul trebuia să rupă. Norocul nostru a fost nenorocul lor. Iar pentru asta brăilenii i-au ajutat, iar eu, mesagerul, am trăit din plin acele clipe. De aceea mai am şi acum nopţi în care visez iadul de la Năneşti, Cosmeşti, Măicăneşti sau Vadu Roşca. Îmi amintesc cu groază toată disperarea celor fugiţi în miez de noapte doar cu hainele de pe ei. Aud şi acum pârâitul strident al caselor care se prăbuşeau învinse de ape. Încă mai simt pe mână atingerile acelea blânde ale bătrânilor, cărora