Centrul Național al Dansului București (CNDB) și-a încheiat stagiunea primăvară-vară 2010. Iată un bilanț (subiectiv) al spectacolelor prezentate de CNDB pînă acum.

„Aici se dansează cu corpul şi cu mintea“ spunea Dan Perjovschi despre CNDB, motivîndu-şi gestul de a-i desena unul din ziduri. „Abia aştept să văd ce soluţii vor găsi dansatorii, odată TNB intrat în renovare şi Centrul Dansului – ras“, adăuga artistul într-un interviu recent. „Pierderea unui spaţiu e un moment de criză de care oamenii care gîndesc trebuie să profite“, insista acesta.

Mai în glumă, mai în serios, în ultima vreme Centrul Dansului e peste tot, la televizor (prin intervenţia realizată de Ion Dumitrescu şi Florin Flueraş la OTV), online, pe strada Clemenceau, într-o fostă vitrină „de modiste“, în clubul (prea puţin „compromiţător“) Gaia, la Cluj, pe la diverse festivaluri naţionale şi internaţionale.

Pe de altă parte, pentru o artă care se hrăneşte din prezent şi prezenţă şi pentru artişti care îşi folosesc corpul, emoţiile, creierul ca intrumente performative perfecţionabile, spaţiul de lucru şi de prezentare nu este deloc ceva neglijabil. Memoria corpului se poate dovedi copleşitoare. La ultima Miercure lejeră, un format curatoriat de Eduard Gabia şi Maria Baroncea, care invită profesionişti şi diletanţi, deopotrivă, să propună performance-uri neelaborate, de cîteva minute, coregrafa Mădălina Dan şi-a rememorat piesele lucrate şi prezentate în Sala Rondă, aparent cub negru, alb-lăptoasă la origini şi cu acustică inconfundabilă.

Despre CNDB, Vera Mantero, celebră coregrafă portugheză, care a prezentat la Bucureşti, în 2007, două solo-uri, spunea că este în primul rînd locul unde femeia care face curăţenie a insistat s-o cureţe şi pe ea după omagiul otrăvit adus lui Josephine Baker (care presupune vopsea neagră pe tot corpul) şi n-a putut fi convinsă sub nici un ch