Veni vara, dar şi criza, aşa că reţetele vechi par astăzi mai folositoare decît ieri. Am crede că doar noi cei de astăzi sîntem preocupaţi de chipuri frumoase şi fără pete, acnee sau alte „impurităţi“, de păr lung, des şi din abundenţă, de mîini albe, unghii lungi şi cît mai colorate, de albeaţa dinţilor sau halene frumos mirositoare. Dar ne înşelăm amarnic, căci şi cei de ieri au trudit în diferite feluri la născocirea de „reţete“ capabile să ascundă „defecte“ şi să creeze aparenţe cît mai aproape de gusturile timpurilor. Răsfoind printre manuscrise, găsii cîteva sfaturi care mi se par ieftine, la îndemînă şi de sezon. Vor fi poate de folos „pohtitorilor“ de vacanţă, dar şi celor rămaşi pe asfaltul fierbinte al oraşelor.

Iată cum ar trebui să se cureţe petele de vară, adică petele lăsate pe obraz de soarele verii: „ia două albuşuri de oaă proaspete dintr-acea zi, bate-le cu doao-trei nuieluşe curate într-o farfurie pînă să vor spumi; şi amestecîndu-se şi cu un feligean de apă de obraz să se ude petele adeseaori cu aceasta, de doao-trei ori într-o zi pă obraz sau pă piept. Sau să se ude un petecel de batistă şi să se lipească pe dînsele din seară în seară.“ Reţeta ar trebui să-şi facă efectul cam în trei-patru seri, dar unele pete rebele vor putea fi „dezrădăcinate“ doar cu „felie de lămîie“.

Acneea pubertăţii îşi are şi ea leacul. Adolescenţii n-au de ce să risipească anii prin farmacii, cînd pot prepara în casă următoarea reţetă: „praf de piatră acră, cam cinci dramuri“ se pune într-un vas de sticlă peste care se varsă „din vreme în vreme făină de orz sau de arpacaş cernută“, ce ar trebui mestecate cu o lingură de lemn pînă cînd amestecul devine „o cocă subţire“. Coca se întinde pe o batistă şi „se lipeşte în vremea culcării pe acele locuri în obraz“. A doua zi, obrazul se limpezeşte cu apă specială; tratamentul se repetă seară de seară şi dimineaţ