Rămaşi fără servicii şi ameninţaţi cu înfometarea, din ce în ce mai mulţi constănţeni recurg la pescuitul de subzistenţă. După spusele ecologiştilor, lacul este poluat, iar carnea peştelui este toxică, însă pescarii nu găsesc o alternativă pentru a-şi hrăni familiile.

Sabangia, balta pescarilor de pe litoral Mulţi dintre cei rămaşi fără un loc de muncă în urma disponibilizărilor din ultima perioadă îşi duc traiul din puţinul peşte pe care îl prind în Lacul Tăbăcărie. Ieri, în jurul orei 11,00, în zona intrării în staţiunea Mamaia, aproximativ zece pescari sperau că vor reuşi să prindă câţiva guvizi. Nea Mihai este pensionat medical din cauza astmului bronşic. Are 58 de ani şi povesteşte cu mândrie că a fost unul dintre inginerii care au ridicat Combinatul Petrochimic Midia Năvodari şi Centrala Nucleară de la Cernavodă. Acum are o pensie de 300 de lei şi este ruşinat de faptul că a ajuns să petreacă o bună parte din zi pe malul lacului pentru a se putea hrăni şi nu vrea să-şi dezvăluie numele întreg. „Prind trei, patru peşti pentru o prăjeală. Nu mai am altă ocupaţie. Dacă şi soţia mea va rămâne fără loc de muncă nu ştiu ce voi face cu pensia pe care o am acum", spune acesta. „Omul vine aici de foame" Selim Osman a fost muncitor la ICRAL. A fost dat afară de la fostul loc de muncă, iar de luna trecută nu mai primeşte nici ajutor de şomaj. „În ultima vreme a crescut simţitor numărul de pescari de aici. Venim când nu găsim de muncă. Trebuie să trăim din ceva. Omul vine aici de foame", spune Selim. Situaţia pescarilor este din ce în ce mai grea. Mulţi dintre ei nu au bani nici măcar pentru un permis de pescuit, cu atât mai puţin pentru taxele percepute de patronii bălţilor private.

Momentan, Lacul Tăbăcărie încă mai oferă suficient peşte, însă pescarii se tem că această situaţie nu va mai dura mult. „Noi nu afectăm fondul piscicol cu o undiţă sau o lanse