Patru platani dăinuie de 200 de ani în curtea bisericii din localitate. Arborii au fost udaţi cu lacrimile amare ale boierului Conţescu, căruia i-au murit prematur cei patru băieţi.
Strada Bisericii din Conţeşti este considerată a fi o zonă extrem de liniştită. Un spaţiu al culturii, spiritualităţii şi al ocrotirii umane. Biserica veghează undeva, spre colţul verde al pădurii. Şcoala, alături de brutăria Fundaţiei „Mioara Mincu”, de unde, până mai ieri, ieşeau aburii proaspeţi ai pâinii coaptă pe vatră, şi Centrul Socio-cultural înfiinţat de doctor Mioara Mincu formau inima comunităţii din Conţeşti. Doar paşii ţi se aud când o porneşti spre lăcaşul de închinăciune, pe uliţa strâmtă, străjuită de tei. Un loc încărcat de legendă, de amintiri. Un triunghi unde destinul a fost încolăcit parcă de un şarpe al blestemului...
Feciorii boierului s-au dus unul după altul
Biserica, ridicată pe la 1800 de boierul Pană Conţescu, este străjuită de patru falnici platani. Oamenii se miră că arborii au dăinuit atât de mult pe meleagurile astea. „Aşa a vrut Dumnezeu, să-i dea un semn de liniştire boierului Pană, care a avut multe de îndurat”, spune un bătrânel, închinându-se des, cu ochii înfipţi în pământ. Istoria platanilor din curtea bisericii are ca sămânţă o tragedie. Boierul Pană Conţescu a avut patru feciori. Soarta a vrut ca ei să se ducă unul după celălalt. La vârste fragede, răpuşi de boală. „Am auzit şi noi că a fost distrus de durere, dar Cel de Sus i-a dat putere să reziste. În amintirea celor patru băieţi, a plantat copacii ăştia, care îi vedeţi cât au crescut. Este un semn de la Dumnezeu”, povesteşte preotul paroh Virgil Prodan. Localnicii, când vin la slujbă, privesc sfios spre cei patru platani, căutând parcă răspunsuri de la Dumnezeu. Mulţi străini de locurile Conţeştiului au auzit povestea şi au venit aici pentru a vedea cu ochii lor arborii ud