Germania – campioana mondială a inovaţiilor energetice – ar fi putut să-şi economisească energia risipită pe jocurile politice. Cu ce s-a ales, de fapt, Germania, după lunga lună iunie? Analiştii pomeneau „orele astrale ale democraţiei federale”, petrecute în şi în jurul sălii de plen a Reichstagului.

În săptămânile ce au trecut de la demisia lui Horst Köhler din funcţia supremă în stat, politicienii germani au dat, rând pe rând, măsura capacităţilor de care dispun. În primul rând, cu toţii, în grup; şi, apoi, în parte, în grupuri.

Citiţi şi:

Christian Wulff , noul preşedinte al Germaniei

Germania vrea imigranţi mai inteligenţi / Liderii partidului Angelei Merkel propun introducerea testelor de inteligenţă pentru imigranţi

În alte vremuri, astfel de momente politice, plasate în conjunctura globală dată (cu o criză economică şi financiară prelungită şi cu probleme identitare la nivelul Uniunii Europene), partidele germane s-ar fi aşezat la aceeaşi masă şi ar fi găsit o soluţie unanim acceptabilă. În fapt, cancelarul Angela Merkel a guvernat patru ani cu social-democraţii - şi nu s-a plâns de ei nici când a câştigat, electoral, susţinerea liberalilor.

„Nu pot spune că nu am colaborat bine, vreau doar să subliniez că, acum, avem partenerul ideal", spunea şefa creştin-democraţilor, în toamnă, când alegătorii germani au votat pentru un guvern de dreapta. Porţile pentru orice fel de dialog rămăseseră, aşadar, întredeschise.

Motivul pentru care Merkel şi echipa sa nu au acceptat nominalizarea lui Joachim Gauck rămâne un mister. Pastorul care a condus operaţiunea de desecretizare a arhivelor poliţiei politice est-germane s-a abţinut ore bune de la a accepta propunerea de a candida, venită din partea social-democraţilor şi ecologiştilor. „Vorbiţi şi cu doamna Merkel", le-a spus învinsul de ieri liderilor celor două par