Sincer, îmi este imposibil să mai urmăresc talk-show-urile politice! Atâta demogogie, populism, minciună, exagerare, panică indusă populaţiei, pe care le emană televiziunile de ştiri, nu ţin minte să mai fi văzut vreodată în istoria României postdecembriste. Nu-ţi trebuie prea multă minte ca să acuzi Guvernul Boc că a greşit pentru că un an şi jumătate nu a redus cheltuielile.

Deşi an electoral, Executivul trebuia să înceapă restructurările şi reducerile de salarii în sectorul bugetar încă de anul trecut. Aşa cum a început 2010, cu frământările în plan economic în ţările dezvoltate din spaţiul UE, Guvernul Boc n-a mai avut loc de întors. A trebuit să vină cu un plan de măsuri de austeritate. Primele decizii: reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Văleuuuuuu şi văleleuuuuuuuuu, ce jale generală, ce incitare la revoltă socială, ce acuzaţii de genocid, victime fiind pensionarii! Nu îmi aduc aminte să se fi lamentat atâta politicienii, analiştii, liderii de sindicat şi ai pensionarilor când începutul lui 2009 a zdrobit sectorul privat şi o mulţime de salariaţi au rămas fără joburi sau au pierdut la salarii între 20 şi 50%. De data asta însă, plânsetele politicienilor au atins cote de-a dreptul elucubrante. Nenorocire, genocid, muritori de foame pe străzi şi alte asemenea urgii care aveau să se abată asupra populaţiei României din cauza măsurilor Executivului. N-am auzit, în schimb, niciun politician al opoziţiei să explice românilor cum ar mai trăi dacă ţara ar intra în incapacitate de plată. Bineînţeles, PSD şi PNL au atacat la Curtea Constituţională reducerile de pensii şi salarii. După cum se ştie, pensionarii au scăpat de tăierea de 15%, iar magistraţii au rămas cu pensiile nesimţite. Nici aşa n-a fost bine: jalea a continuat cu privire la "săracii" bugetari. Oare situaţia este atât de dramatică la bugetari? Doar la o parte: medi