Injuratura adresata antrenorului Raymond Domenech de Nicolas Anelka, la campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud, este analizata de Pascal Bruckner in Le Monde, concluzia celebrului scriitor fiind ca vorbele atacantului francez condenseaza, in cateva cuvinte, deriva prin care trece natiunea franceza.
Aceasta insulta, atat de raspandita in scoli si pe strazi, semnifica in primul rand nelinistile legate de origini, angoasa, frecventa in randul dezradacinatilor, de a nu stii cine este tatal tau si, deci, de a nu-ti cunoaste patria.
Un "fiu de curva", rod al iubirilor anonime, nu este copilul nimanui, ci doar un bastard procreat de un caine, spune Bruckner, care noteaza insa ca nu exista si expresia "fiica de curva".
Insasi Franta este denumita, in numeroase cantece rap, o "curva" vinovata de a se fi amestecat cu toti oamenii de pe pamant si care se trezeste astazi pierduta intr-o lume care o depaseste.
"Daca mama ta nu e decat o taratura, tu insuti esti doar rezultatul hazardului, o fiinta zadarnica, inutila, care nu este sigura de stramosii sai", noteaza Pascal Bruckner.
Banalizarea injuraturilor
Scriitorul explica faptul ca epitetul "enculé" (persoana care practica sexul anal) stigmatizeaza omul bestializat, redus la stadiul de femela oferita (in Roma antica, stapanul avea dreptul sa-si sodomizeze sclavii, dar reversul era considerat drept o dramatica rasturnare a ierarhiilor).
Pascal Bruckner afirma insa ca ceea ce este ingrijorator in acest "gen de enunturi" este banalizarea lor, in conditiile in care sensul unei injuraturi, defulare a furiei si "igiena a limbajului", este tocmai forta de penetrare si raritatea sa.
Or, folosirea frecventa, masinala a acestor injuraturi le reduce forta. "Dar ele tradeaza un nivel de furie sociala, sa saracire a limbajului, de dispret fata
