- Diverse - nr. 583 / 1 Iulie, 2010 In aceasta ultima jumatate de an, in care lumea romaneasca si-a iesit cu totul din tatani, este lipsit de indoiala ca, pentru dascalii romani, din preconizatul Tinut Secuiesc a devenit acut sentimentul ca traiesc in plin Absurdistan, ca au devenit cetateni nu de mana a doua, ci de a N mana. Nu este o afirmatie gratuita, iar in sprijinul acesteia vom insira argumentele care urmeaza: unele sunt comune si izvorasc din sentimentul de frustrare pe care il resimte intreaga breasla din Romania, altele au - al naibii - o coloratura cu totul si cu totul locala, regionala, specific "tinutasa": 1. Impingerea in derizoriu a domeniului instructiv-educativ prin cea mai aberanta Lege a Educatiei de dupa al Doilea Razboi Mondial, criticata de specialistii in domeniu, de cadrele didactice, de sindicate, de reprezentantii parintilor, dar - practic - impusa cu obraznicie si cu o iresponsabila aroganta de o guvernare si de un ministru care au sustinerea unui partid (PD-L), doritor sa reintoarca Romania la totalitarism, aflat intr-o rusinoasa cardasie cu cea mai antiromaneasca organizatie (UDMR), incantata sa dea si ea o mana de ajutor la demolarea invatamantului romanesc. 2. "Curbele de sacrificiu", care in fapt nu se reduc la "taierea" salariilor cu 25%. Disparitia salariilor de merit incepand cu 1 ianuarie 2010, care erau acordate profesorilor, invatatorilor si personalului auxiliar cu reale merite in desfasurarea procesului educativ, a fost o prima lovitura. Impozitarea salariilor va fi, in realitate, de 41%, pentru ca cei 25% trebuie insumati cu cele 16 procente din impozitarea prevazuta pana acum de legislatie. 3. Transformarea in sarcina de serviciu, asadar neremunerata, a evaluarii si a supravegherii la probele orale de bacalaureat (adevarate parodii de examen si de examinare!) si la evaluarea nationala. Tot aici, de data aceasta din punct