Imaginea caselor vopsite în albastrul cerului senin îi urmăreşte pe cei care au petrecut o vară în 2 Mai mult timp după plecare. Micul sat din sudul extrem al litoralului a fost, pentru zeci de generaţii de orăşeni, oaza de umbră şi de verdeaţă în care se odihneau în fiecare an. Sursa: Andreea Dogar
Acum, spre nemulţumirea unora dintre doimaiştii înrăiţi, turismul rezidenţial a început să se infiltreze şi aici.
De-a lungul timpului, căsuţele tradiţionale albastre sau verzi, cu pridvoare deschise în faţă şi grădini cu alei acoperite de bolţi din viţă de vie, au devenit o emblemă a turismului din 2 Mai.
Alături de casele scunde cu olane ce par din cretă în lumina soarelui au apărut şi hoteluri sau pensiuni cu trei etaje, într-un contrast evident cu arhitectura locului.
FOTO evz.ro
2 Mai, loc al boemei
„Venim pentru nostalgia momentelor frumoase din tinereţe”
Dobrogea a fost mereu un ţinut eterogen din punct de vedere etnic, un fel de “melting pot” autohton. Una dintre comunităţile care ilustrează cel mai bine fenomenul dobrogean este cea din 2 Mai, sat întemeiat după ce Dobrogea a fost alipită României, în urma câştigării independenţei.
2 Mai lua naştere din voinţa lui Mihail Kogălniceanu în 1887, fiind compus din familii de ruşi scopiţi aduşi din Bucureşti, Iaşi şi Galaţi. Scopiţii se opuseseră reformelor religioase făcute de patriarhul Nikon în vremea ţarului Petru cel Mare, aşa că au părăsit Rusia, iar unii au ajuns pe teritoriul actualei Românii. Scopiţii nu se căsătoreau şi se castrau.
Lipovenii s-au stabilit ulterior, începând de pe la 1900, iar în anii ’20 în 2 Mai au fost colonizate familii de argeşeni, care au primit aici pământ şi loc de casă.
În anii ‘60-‘70 s-a construit o treime din locuinţele existente acum în sat. Încă majoritare, casele tradiţionale îi atrag
