În prima jumătate a anilor '90, a avut un trend ascendent. Procentele foarte mici – un mister şi acum, după 20 de ani – obţinute la primele alegeri libere, în mai 1990 (4,29% pentru Ion Raţiu, 2,56% pentru Camera Deputaţilor şi 2,50% pentru Senat) au fost rapid corijate, astfel că, la alegerile din 1992, candidatul P.N.Ţ.C.D. la Preşedinţie, Emil Constantinescu, ajungea la 38,57% din sufragii, iar patru ani mai târziu, câştiga cursa prezidenţială, ca şi reprezentant al celui mai puternic partid din Convenţia Democratică din România. La alegerile locale din 2004, P.N.Ţ.C.D. obţinea, la nivel naţional, doar 1% din voturi. La alegerile locale din 2008, în Timiş, un judeţ în care anticomunismul, lustraţia, adevărul despre Revoluţie şi Mineriade – subiecte aflate pe agenda politică a acestui partid istoric – au priză şi susţinere la mase, sufragiile au fost de 2,6%. În 2007, partidul măcinat de scandaluri, de disensiuni, divizat în tabere rivale – care au ajuns să aibă congrese separate, comunicări către presă separate, pagini web diferite –, ajunsese în pragul disoluţiei. Cu câteva zile înaintea congresului naţional, care va avea loc în 17 iulie, l-am invitat pe Aurelian Pavelescu – noul preşedinte al P.N.Ţ.C.D., care a preluat conducerea după demisia din funcţie şi din partid a lui Marian Miluţ – la un dialog în care să vorbească despre motivele care au fost pe punctul de a scoate de pe scena politică acest partid istoric care, culmea ironiei, 60 de ani a supravieţuit în ilegalitate, iar în democraţie riscă dezintegrarea.

“Instanţa nu a validat congresul din august 2008”

Sunteţi de puţină vreme preşedintele P.N.Ţ.C.D., după ce Marian Miluţ şi-a prezentat demisia din funcţia de preşedinte al partidului şi din calitatea de membru al P.N.Ţ.C.D. Cealaltă aripă vă contestă, însă, poziţia, Radu Sârbu chiar a declarat că Marian Miluţ a demision