Bucureştiul devine neîncăpător, blocurile au ajuns mai înghesuite decât ţigările într-un pachet, iar locuitorii metropolei luptă pentru spaţiul personal. Dacă în alte state europene distanţa dintre clădirile învecinate se calculează cu precizie matematică, în funcţie de climă şi de densitatea construcţiilor din zonă, în România se obţin autorizaţii de construcţie pentru imobile care nu respectă reguli urbanistice de bază. Tot mai adesea apar situaţii în care distanţele dintre clădiri permit, cu puţin efort, să sari în balconul locatarului din blocul vecin. Alţii sunt privaţi de lumina naturală în apartament tocmai pentru că o clădire-turn a „crescut" la câţiva metri de ferestrele apartamentului personal. Specialiştii susţin că singura normă care reglementează în România distanţele minime dintre clădiri este o prevedere din Codul Civil de dinainte de cel de-al doilea Război mondial.
„Cine v-a pus să vă faceţi geamurile doar pe o parte?!"
Roxana Mara Tămaş locuieşte pe Strada Foişorului 107-109, intersecţie cu Zizin, din sectorul 3, într-un apartament pe care l-a cumpărat în 2007. La acea vreme, lângă blocul său era un teren viran care îi separa de un bloc de 6 etaje. Între timp, pe acest teren a fost turnată fundaţia unei alte construcţii, lăsându-se şi de o parte, şi de alta distanţe de câţiva metri până la cele două imobile. Asta va face ca toate ferestrele apartamentelor vecine viitoarei construcţii să fie aproape total umbrite. Mai mult, e de părere femeia, locatarii nu vor avea intimitate, cei din blocuri vecine putând aproape să sară dintr-un balcon în altul. "Nu mă deranjează că mă vede vecina în pijamale, dar e problema luminii şi apoi faptul că, în caz de incendiu, nu poate intra maşina de pompieri", spune Roxana Tămaş. Dana Bucur, administratorul celuilalt bloc învecinat noii construcţii, a ajuns şi la primarul general al Capita
