Avensis este un model orientat cu toate puterile spre confort, nu spre reprize demente de viteză.
Două teste cu maşini japoneze într-o singură lună ar trebui să ducă la cel puţin o seară de vizionat filme în care luptători medievali stau încruntaţi minute în şir unii la alţii, căutând să se domine unul pe celălalt doar prin forţa minţii. Sunt chiar curios cum ar arăta o reclamă la Toyota Avensis făcută de Akira Kurosawa, dacă tot veni vorba.
Şi asta, pentru că Avensis este poate cea mai japoneză dintre japoneze, în tot ceea ce face. Pornind cu accentul pus pe siguranţa de cinci stele, continuând cu obsesia pentru fiabilitatea extremă şi terminând cu poziţionarea an de an în fruntea topurilor de satisfacţie auto. Însă asta înseamnă că poate veni la pachet şi cu minusurile tipice japonezelor. Să vedem. Avensis are mai multe motorizări, toate cu performanţe decente sau chiar bune pentru clasa medie. Cel mai puternic motor este 2.2 D-CAT, un diesel de 177 de cai care încearcă să îmbine forţa brută cu ecologia.
Luat la întrebări, motorul pare lent şi molcom raportat la foaia tehnică. Dar când ai realmente nevoie de el se trezeşte la viaţă şi îţi oferă un val de putere care te împinge rapid înainte: 400 Nm este cuplul maxim, disponibil integral între 2.000 şi 2.800 de ture, adică exact ce-ţi trebuie pentru a depăşi cam orice ai nevoie. Cele 8,5 secunde necesare pentru a prinde 100 km/h te-ar putea chiar face să crezi că ai un model sportiv sub tine, însă odată terminate depăşirile vei fi invitat să te linişteşti. În timp ce suspensiile înghit pe nemestecate orice cratere şi gropi li se oferă, trenul de rulare separă şoferul de lumea exterioară. Nu ai idee ce se întâmplă sub roţi, direcţia e prea moale, iar ruliul în viraje te va îmbia spre condus încet, nu spre reprize demente de viteză. E o maşină orientată cu toate puterile spre confort, nu spre sport
