În timpul Primului Război Mondial (1916-1918), trupele germane de ocupaţie au reconstruit, cu elemente metalice, două poduri feroviare situate pe calea ferată Ploieşti-Predeal, între staţiile Posada şi Valea Largă, ce fuseseră dinamitate în timpul retragerii armatei române.

În anul 1922, ambele poduri s-au prăbuşit, sub greutatea unor trenuri aflate în circulaţie, provocând importante închideri de circulaţie, pagube materiale însemnate şi victime omeneşti, dar mai ales o teamă ce s-a propagat în toată ţara, ambele accidente având loc pe cea mai circulată cale ferată din România – „Linia Regală” – ce unea Capitala cu oraşul Sinaia, reşedinţa de vacanţă a Regelui Carol I.

În ziua de 13 iulie 1922, trenul accelerat nr. 15, ce circula spre Sinaia, remorcat de două locomotive seria 140.400, a trecut fără oprire prin Halta Posada şi a continuat să urce spre staţia Valea Largă. Ajuns la kilometrul 57 al căii ferate Ploieşti-Predeal, la ora 16.25, trenul s-a angajat, cu o viteză de 35 de km/h, pe podul ce traversa râul Prahova, iar după trecerea primei locomotive, ce purta numărul 140.413, structura metalică s-a prăbuşit, antrenând în cădere, cea de-a doua locomotivă şi primul vagon de călători din garnitură (foto stânga şi sus).

În perioada 13-31 iulie 1922, circulaţia feroviară pe ruta Comarnic-Sinaia a fost complet întreruptă, călătorii fiind transbordaţi cu ajutorul autobuzelor C.F.R.

Cel de-al doilea pod, situat la numai câteva sute de metri înaintea podului căzut, la kilometrul 56 al liniei, s-a prăbuşit, la rândul său, în ziua de 19 septembrie 1922, sub greutatea unui tren de pasageri, ce cobora de la Sinaia, spre Ploieşti (foto jos). Cauzele exacte ce au dus la căderea ambelor poduri au rămas necunoscute până în prezent.

În timpul Primului Război Mondial (1916-1918), trupele germane de ocupaţie au reconstruit, cu elemente m