"Teoria sine praxis est cum rota sine axis!"

Oamenii încă îşi mai doresc să-şi imortalizeze clipele, dar nu mai apelează la fotografii profesionişti, de când telefonul mobil ştie să facă şi poze. Oamenii se plimbă încălţaţi în pantofi de plastic, fabricaţi în China, iar cizmarii care lucrau numai cu piele naturală au murit.

Altădată, în fiecare sâmbătă sau înainte de vreo sărbătoare, oamenii mergeau să se bărbierească şi să se tundă la frizerie; acum, au apărut maşinile de tuns. Totuşi, în Răşinarii din Sibiu, frizeria sătească funcţionează încă. Au mai fost vreo şase-şapte frizerii şi o încercare de coafor, dar au dat faliment; doamnele preferau să meargă să se coafeze la Sibiu, oraş aflat la vreo 7 kilometri.

Stana Cotoară nu îi mai poate bărbieri pe doritori, aşa cum a făcut timp de aproape 40 de ani, pentru că unitatea unde lucrează nu poate asigura normele de igienă cerute de Sanepid. "De când am fost de 16 ani lucrez aici. Bărbierit nu se mai face de doi ani. Veneau oamenii bătrâni, dar când au aflat că nu se mai poate au făcut gălăgie. Dar o zis că la fiecare client să fie aparat de unică folosinţă, şi aşa unde ieşim? E tot mai rău peste tot." "Nici frizeriile cele mai moderne din Sibiu nu se încadrează la condiţiile cerute pentru bărbierit", spune şi Stan Ciontea, preşedintele cooperativei de consum de care ţine frizeria, barul de alături şi... cam atât.

"Târgul de sâmbătă a omorât toate atelierele. Aveam aici fierărie, dogărie, rotărie. Primeam comenzi de la armată, pentru sacale, nişte şarete prevăzute cu butoi, care ajutau la aprovizionarea cu apă. Brutărie nu mai este, pâinea de toate felurile vine de la oraş." Prin frizerie au trecut, în vinerea în care am ajuns acolo, bărbaţi, copii şi doamne; şi-au lăsat în mâinile Stanei firele de păr rebele şi grijile cotidiene. "Doamne ajută!", a spus frizeriţa f