Să facem un mic exerciţiu. Luaţi următoarele două cuvinte: ochi şi coş. Puteţi să adăugaţi un al treilea care să aibă legătură cu cele anterioare? Veţi reuşi, probabil, prin aşa-numitul "efect de incubaţie", care va face ca gândul dumneavoastră să rătăcească de la conţinutul acestui articol spre rezolvarea exerciţiului de mai sus.
Rătăcirea gândului, în definţia psihologilor, e o subcategorie a visatului cu ochii deschisi - sintagmă folosită la rândul său pentru a descrie toate fanteziile şi reveriile unui individ, de tipul acelora în care îţi imaginezi că ai câştigat la loterie sau că ai primit Premiul Nobel, relatează The New York Times.
Decuplarea mintală, esenţială
Gândul rătăcitor e ceva puţin diferit. E atunci când ai o sarcină de îndeplinit, de regulă la serviciu, iar mintea ta se preocupă cu fel de fel de probleme, numai cu sarcina respectivă nu.
Psihologii Jonathan Schooler şi Jonathan Smallwood, de la Universitatea din California - Santa Barbara au constatat că atunci când mergem pe stradă mintea hoinăreşte 30 la sută din timp, procent care poate creşte până la 75 la sută în cazul în care conducem maşina pe o autostradă liberă.
"Mulţi oameni cred că dacă mintea zboară de la o sarcină plictisitoare e un lucru rău, dar dacă nu s-ar întâmpla aşa viaţa ar fi oribilă. Imaginaţi-vă să nu puteţi în niciun fel să vă decuplaţi mintal de un blocaj în trafic în mijlocul căruia aţi nimerit", punctează doctorul Smallwood.
Plus că atunci când gândul pleacă de la o acţiune anume îndeplinită în timp real, se poate îndrepta spre alte scopuri aflate pe agenda personală, stimulând astfel memoria, notează doctorul Klinger în cartea sa, "Manualul Imaginaţiei şi Simulării Mintale".
Nimeni nu poate să spună însă precis când e bine ca mintea să-ţi rătăcească şi când e mai puţin indicat să se întâmple aşa. De pildă, e util şi chiar esenţial s
