Că viitorul este „mic şi negru” nu mai e un secret pentru nimeni. Cu toţii ne aşteptăm la ce e mai rău de pe urma acestei crize combinate – internaţională cu naţională, economică cu morală, politică cu managerială. În mod firesc, cei care poartă responsabilitatea limitării efectelor şi constituirii premiselor de redresare ar trebui să fie cei mai atenţi cu ceea ce scot din gură. Declaraţiile politice, unde lumea s-a cam prins care este jocul, sunt una, iar previziunile economice sunt alta. Nu ne aşteptăm, desigur, ca cineva să zugrăvească în roz perspectiva naţională, tocmai acum când siguranţa existenţei cetăţeanului este atacată din toate părţile, dar nici să ni se proorocească apocalipsa nu cred că e o acţiune inspirată.

De câteva zile, însă, pe lângă nenorocirile pe care le cauzează dezlănţuirea forţelor naturii, asistăm şi la o avalanşă de predicţii şi ameninţări care ne fac părul măciucă. În absenţa Guvernatorului, plecat prin lume cu treburi finanţiste, cei mai apropiaţi colaboratori ai săi de la BNR devin vedete media, aruncând pe piaţa speculaţiilor ieftine preziceri de felul că în curând euro va valora 5-6 lei! Şi, altfel temperatul Adrian Vasilescu, şi impetuosul Eugen Rădulescu ne proiectează tabloul devalorizării galopante a monedei naţionale stimulând aproape procesul declanşat a doua zi. E drept, adaugă ei şi câţiva de „dacă”, dar cine să-l mai ia în seamă în nebunia creată de psihoza alimentată de televiziunile de ştiri, veşnic setoase de „sânge” informaţional?

Ba, mai mult, rănit în amorul propriu de respingerea soluţiilor sale, chiar premierul Boc ne spune că i-e frică şi să se gândească la ce se va întâmpla dacă vor creşte taxele, în loc să se taie pensiile. Şi dacă lui îi e frică, ce să mai zic de noi? Cât despre ministrul Vlădescu, a fost suficient să-i vezi figura distrusă de frământări, nici nu mai era nevoie să mărturisească cu cât