Banii s-au terminat. Clasa politică trebuie să-şi schimbe paradigma după care funcţionează. Sursa: EVZ

Guvernarea devine mai mult o profesie vocaţională decât o afacere. Să reformezi sănătatea, să restructurezi statul şi să faci investiţii publice cu bani puţini sunt chestii de talent şi perseverenţă. Ca politician, ca baron local, ca director de minister trebuie să fie chinuitor să te obişnuieşti cu asta, e ca şi cum ai fi obligat să exersezi patru ore pe zi la vioară.

Însă de schimbarea acestei mentalităţi depinde, în mare măsură, succesul fiecărei ţări de acum încolo. Criza creditelor suverane s-a cam terminat, la ce asistăm acum sunt eforturile ţărilor UE de tăiere a costurilor administrative (ministere, agenţii naţionale, autorităţi locale) şi de ajustare în limite sustenabile a cheltuielilor publice (pensii şi toate formele de subvenţie şi de ajutoare sociale). Dar toată polologhia din fraza precedentă poate fi descrisă mai simplu: asistăm la schimbarea mentalităţii. Pentru că, da, banii s-au terminat. E o veste proastă pentru toată lumea, dar partea bună este că ştim că nu mai avem ce să cerem.

Iluzia unei guvernări mesianice e un subiect închis. Odată cu experienţa actuală a guvernării Boc-Băsescu, putem spune că le-am încercat pe toate. Am trecut prin experienţele Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu. Şi toţi au sfârşit prost, pe toţi i-am aruncat în abisul sondajelor, crezând că următorii ne vor salva.

Niciun partid nu deţine elixirul competenţei şi al cinstei, nu avem forţele binelui care luptă cu forţele răului, ci o singură clasă politică întinsă ca aluatul în tavă şi în care incompetenţa şi corupţia sunt uniform distribuite. Banii s-au terminat şi încă ceva: nu are cine să ne ajute.

E inutil să aşteptăm ca politicienii să-şi schimbe mentalitatea, să ne închipuim că vor începe să exerseze patru or