Ikea și Billa și-au anunțat clienții că, în ciuda majorării TVA, au decis să mențină prețurile în magazinele lor. Dincolo de efectul publicitar al acestor decizii, după cum am scris și aseară, menținerea prețurilor este comportamentul normal pentru producători și comercianți în acest moment. Iar acum plusez …

… în vara lui 2008, când criza începuse să devină vizibilă în special în domeniul imobiliar, am făcut un calcul. Și am luat ca unitate de măsură propriul apartament. Pe care l-am cumpărat în 2001 cu 11.000 de dolari (în acel moment, cursul dolarului încă era mai mare decât cel al euro). În vara lui 2008, valoarea lui a fost cotată de agenții imobiliari pe care i-am consultat la aproximativ 70.000 de euro.

Am mai consultat un inginer constructor în legătură cu prețul materialelor și tehnologiei (mai ieftine din motive de tehnologie nouă), un expert financiar pentru a calcula inflația și de la ITM am aflat evoluția costului forței de muncă în domeniul construcțiilor. Am adunat inflația și costul forței de muncă, am scăzut avantajele aduse de tehnologie și am plusat cu cheltuielile de renovare pe care le-am făcut, și am am acceptat o marjă de eroare ridicată. Cu toate acestea, costul final nu trecea de 25-30.000 de euro. Cu tot cu un profit rezonabil de 20%.

Ce reprezintă diferența până la 70.000 de euro? Profitul dezvoltatorilor și al agențiilor imobiliare. Care obțineau asemenea prețuri pentru că asta era cererea stimulată de lejeritatea obținerii unor credite bancare în acea perioadă. Practic, la un simplu bloc cu 20-30 de apartamente cât de cât decente, profitul unui dezvoltator putea ajunge până la un milion de euro.

Care a fost reacția dezvolatorilor imobiliari în vara și toamna lui 2008? Unii au continuat să mențină prețurile, iar alții le-au redus, dar până la 10-20%. Reducerile consistente au venit doar prin primăvara lui 2009. Era