Înainte de a urmări teoriile istorice, este important să recunoaştem că anumite evenimente ar fi putut avea loc în diferitele regiuni ale planetei în acelaşi timp. Îngheţata este un exemplu clasic: se pare că împăraţii Chinei au fost primii care au gustat acest delicios desert, cu 3.000 de ani în urmă, bucătarii lor amestecând zăpadă şi gheaţă din munţi cu fructe, vin şi miere, creând astfel un produs gustos.
A fost preparată într-o anumită formă şi de romanii din Antichitate din zăpada de pe Muntele Edna, dar îngheţata se pare că a fost cunoscută şi de ruşii nordici, probabil sub o altă formă. Acest fapt face dificilă şi, poate, neechitabilă atribuirea originii unor alimente comune anumitor popoare şi locuri.
DELICATESA "DE GHEAŢĂ"
Cum le-a venit romanilor ideea de a face îngheţată, nu am aflat, dar legenda spune că, în anul 62 î.Hr., împăratul Nero a vrut să mănânce îngheţată atât de mult, încât şi-a trimis sclavii în munţi pentru a aduce zăpadă şi gheaţă, iar bucătarii i-au preparat-o amestecând zăpadă şi gheaţă cu nectar, fructe şi miere.
Pe la anul 1295, marele aventurier Marco Polo a adus din China în Italia o reţetă nouă pentru prepararea îngheţatei. Reţeta prevedea amestecarea laptelui de iac cu zăpadă, pentru a crea astfel o "cremă rece", iar populaţia avută din Italia s-a îndrăgostit repede de această delicatesă "de gheaţă".
"GHEŢURILE" CATHERINEI DE MEDICI
În 1533, o fată dolofană de 14 ani, Catherina de Medici a Florenţei, s-a măritat cu Henric al II-lea, uimind curtea franceză cu banchetele ei somptuoase, cu preparatele ei şocante, precum "gheţurile", care au devenit foarte repede preferatele nobilimii pariziene.
Catherina a adus cu ea în Franţa şi o întreagă suită de bucătari-şefi şi patiseri, care au preparat, printre alte bunătăţi, precum produse de patiser
