Vasile Stâncel a jucat la Universitatea Cluj, dar şi la CFR sau la Minerul Baia Mare. Ca antrenor al Armăturii Zalău a avut performanţe greu de egalat astăzi.
Cu o memorie demnă de invidiat, fosta glorie a Universităţii Cluj povesteşte cu modestie despre zecile de echipe la care a jucat sau a antrenat.
Pasionat de fotbal încă din copilărie, când şi-a improvizat prima minge din ciorapii surorilor, Vasile Stâncel s-a impus încă de la 13 ani ca titular la echipele din oraşul său natal, Aiud.
La vârsta majoratului, în 1962, a venit şi confirmarea oficială a valorii sale, fiind chemat să joace pentru Ştiinţa Cluj (Universitatea de astăzi). Dar la Ştiinţa nu a stat decât cîteva zile, pentru că a fost convins de reprezentanţii Comitetului Judeţean de Partid să joace pentru CSM, o echipă formată la acea vreme din CFR şi Dermata, sub coordonarea legendarului antrenor Ştefan Kovacs.
Gol memorabil împotriva Stelei Bucureşti
În 1969 a revenit la Universitatea Cluj, iar în acelaşi an a reuşit şi un gol de senzaţie împotriva echipei Steaua Bucureşti. Îşi aminteşte cu mândrie şi de meciul jucat împotriva echipei FC Argeş, în 1971, când marele Dobrin n-a reuşit să-l păcălească cu driblingurile sale. Meciul s-a încheiat la egalitate, iar evoluţia lui Stâncel a fost notată cu 10, fiind declarat „jucătorul etapei”.
În 1976 a ajuns la Armătura Zalău şi de atunci, cu mici intermitenţe, Stâncel a rămas fidel fotbalului sălăjean, iar în momentul de faţă se ocupă de centrul de juniori al FC Zalău.
De-a lungul anilor, Armătura, cu Vasile Stâncel pe banca tehnică, a reuşit să producă surprize, atât în lupta din cadrul Diviziei B, cât şi în meciurile din Cupa României. Memorabile rămân meciurile din 1989 şi 1995, din optimile acestei competiţii, cînd formaţia zălăuană reuşea să învingă mult mai titrata Universitatea Crai
