Încă nu mă dumiresc cum de s-a putut prosti, în ultimii şase ani, această populaţie. Mă tot uit la televizor, mă plimb pe străzi, discut cu oameni din diverse categorii sociale şi, parcă deodată, cu toţii au dat în “orbul găinilor”.

Parcă nu văd nimic din ceeace se petrece sub ochii lor, cu viaţa lor şi a familiilor lor. De ce seîntâmplă toate astea? Oamenii de bună-credinţă, de la cei care au crezut şiîncă mai cred în geniul Carpaţilor, “marele conducător”, reformatorul şimodernizatorul statului român actual şi anacronic, şi până la cei care au avutserioase dubii în calitatea morală, umană şi politică a lui Băsescu, toatăaceastă mare de oameni care până ieri forma “poporul român”, transformat îndoar 6 ani într-o populaţie de jeleu, este minţită cu neruşinare. Când CSAT a avertizat înlegătură cu “campaniile negative la comandă” din presa mogulilor (a mogulilorrăi, fiindcă mogulul bun, fratele Păunescu, nu face parte din aceastăcategorie!), toată lumea din presă a comentat negativ: se spunea că aceastăacţiune ar fi una nedemocratică de îngenunchiere a presei şi de atac împotrivacuvântului liber. Din păcate, n-a fost nimeni, nici de la CSAT (care, mai nou,ar putea cu succes să înlocuiască guvernul!), nici de la Preşedinţie, să leamintească acestor “tonomate” că actuala putere, de ani de zile, după modelultuturor ţărilor europene, a ajutat presa încă de la începutul crizei mondiale.Vă amintiţi că una dintre cele mai mari probleme a fost, pentru acest guvern, metodaprin care ar putea susţine presa, nereuşind să se hotărască dacă să procedezeaşa cum a făcut Franţa sau Germania? Şi, iată, până să se decidăasupra modelului de ajutor pe care să-l adopte, le-a venit deodată ideea de aimpozita drepturile de autor, formă prin care jurnaliştii, dar şi artiştii dintot spectrul ei îşi valorificau rodul profesiei. Un asemenea “ajutor” pentrupresă nu a gândit, ce-i drept, nici