În Ecuador, transferurile de bani de la muncitorii plecaţi la lucru în Spania au scăzut cu 20 la sută iar guvernul a trebuit să elaboreze programe care să-i ajute pe cei întorşi acasă să găsească de lucru şi să se adapteze psihologic la revenirea lor bruscă. Preşedintele ecuadorian, Rafael Correa, afirma recent, într-un interviu acordat presei spaniole, că politicile europene mai dure în materie de imigraţie reprezintă o "inconsecvenţă monstruoasă" şi o "ingratitudine istorică", el făcând referire la faptul că America Latină şi-a deschis porţile pentru refugiaţii spanioli după instalarea la putere a lui Franco, în anii ‘30, potrivit Agerpres.

În deceniul de prosperitate care a luat sfârşit în 2007, Spania avea una din politicile imigraţioniste cele mai binevoitoare din Europa, în condiţiile în care căuta forţă de muncă pentru industria constructoare şi furnizoare de servicii aflată în ascensiune. Mulţumită parţial unei amnistii pentru imigranţii ilegali, procedurilor uşoare pentru ca imigranţii să-şi aducă familiile şi unei recrutări agresive de forţă de muncă în străinătate, imigranţii au ocupat circa 40 la sută din totalul de şase milioane de locuri de muncă create de Spania între 1997 şi 2007, arată estimările OECD.

În deceniul trecut, populaţia alohtonă a Spaniei a crescut cu peste 500 la sută, la un total de 5,7 milioane, adică peste 12 procente din populaţia ţării. America Latină este cea mai mare sursă regională de imigranţi, însă România şi Maroc sunt cele două ţări individuale aflate în top în ce priveşte trimiterea de imigranţi, urmate fiind de Ecuador. În momentul în care economia dependentă de construcţii a Spaniei s-a prăbuşit, în urma crizei financiare globale, guvernul a redus puternic programele de recrutare a forţei de muncă străine, a limitat reunificările familiale şi a întărit penalizările pentru angajatorii de im