Argentinianul este printre puţinii antrenori de la CM care au reuşit cu echipa lor victorii pe linie, depăşind tehnicieni mai bine cotaţi. A ştiut să se facă iubit, dar în acelaşi timp şi urât, a deranjat, dar a şi impresionat. 32 de antrenori au fost prezenţi la startul Cupei Mondiale şi doar opt au rămas în competiţie cu echipele lor. Printre ei se numără şi Diego Armando Maradona, un antrenor care nu se remarcase nicăieri până să ajungă pe banca Argentinei. A fost criticat, ironizat şi nu i s-au dat prea multe şanse la turneul din Africa de Sud. „A acceptat postul de selecţioner doar pentru că avea nevoie de bani", a spus despre el rivalul de o viaţă, brazilianul Pele. „Nu el este antrenorul, ci experimentatul mijlocaş Veron conduce echipa din teren", au spus alţii. Diego a dat o palmă tuturor după ce a obţinut patru victorii din patru posibile, ducând naţionala „albiceleste" în sferturile de finală. Tehnicieni de zeci de ori mai bine cotaţi precum Marcelo Lippi sau Fabio Capello, aflaţi la conducerea echipelor Italiei, respectiv Angliei, au plecat acasă cu coada între picioare. Maradona a dovedit că, la o Cupă Mondială, contează uneori mai mult să îi determini pe fotbalişti să joace cu plăcere după un sezon obositor la echipele lor de club decât să-i constrângi să respecte zeci de idei de tactică în care până la urmă italienii, englezii sau francezii s-au pierdut. „Vom fi la acest Mondial ca un Rolls Royce, iar şoferul va fi Messi", afirma „El Pibe d’Oro" înaintea competiţiei şi până acum aşa a fost. S-a luat de arbitri, deşi au greşit în favoarea lui Maradona a fost mereu o mare figură în relaţiile cu arbitrii şi ca jucător, şi ca antrenor. La Mondialul din Africa de Sud, în partida cu Mexicul, Argentina a beneficiat de un gol marcat

dintr-o poziţie de ofsaid, dar Diego s-a considerat defavorizat. „Nu ne-a favorizat arbitrul. Ne-a oprit eronat pentru ofsa